Alina si Zana Zorilor

Era o zi insorita de vara.Ma uitam pe fereastra cand,deodata,dintr-o caleasca de aur a coborat pe o raza de soare Zana-Zorilor.Era frumoasa ca o stea:avea cositele de aur,ochii ca o violeta si purta o rochie albastra ca seninul cer al zilei.

            Am ramas muta de uimire.

            -Buna Alina!Sigur nu-ti mai amintesti de mine.Sunt Zana-Zorilor,nasa ta.Am venit sa te vad in ziua in care implinesti 18 ani.Dupa cum spune traditia,trebuie sa-tiimplinesc o dorinta.

            -Buna ziua!As dori….

            -Orice draga mea,orice!

            -As dori sa fac ocolul Pamantului in doar o zi si sa fiu scrisa in Cartea Recordurilor pentru acest fapt.

            -Draga mea,este o dorinta grea de indeplinit .Ca sa pot sa ti-o indeplinesc trebuie sa ma ajuti!

            -Dar cu ce trebuie sa te ajut?

            -Ei ei,trebuie sa imi aduci ”pana de cocolete”!

            -Dar ce e aia?

            -Este o pana magica pe care trebuie sa mi-o aduci de pe Insula Coco.

            -Si unde se afla acea insula?

            -In adancul Padurii  Amazoniene.

            -Si cum ajung acolo?

            -Uite asa!

            Zana-Zorilor pocneste din  degete si un praf  rosu se roteste in jurul meu.Deodata…ma trezesc in inima padurii ….Un omulet pitic,siclam,sta in fata mea.Are o barba purpurie,mai lunga decat el.Ochii ii lucesc ca un licurici lila.Ma ridic si intreb:

            -Unde ma aflu si… cine esti tu?

            -Sunt Hop-Top-Codoronc,pasarea cocolete.Uite-mi aripile!

            -Pe tine te cautam!Poti sa-mi dai o pana?

            -Nici nu ma gandesc!!!Sunt magice!

            -Dar este pentru o cauza nobila!!!Este pentru Zana-Zorilor.

            -O..Zana-Zorilor, de cand nu ne-am mai vazut!Dar ce tare te-ai schimbat!

            -Nu sunt eu Zana,sunt fina ei!

            -O..fina ei…de cand nu ne-am mai vazut!Ce tare te-ai schimbat!

            -Dar nu ne-am mai vazut!Nu ne cunoastem!

            -Stiu ca nu-ti mai amintesti de mine.Dar,daca este pentru Zana-Zorilor iti dau pana.

            -Multumesc!Ramai cu bine!

            Iau pana de cocolete si ma intreb in gandul meu: ,,Oare cum voi iesi de aici?” Dintr-o data, cineva pocneste din degete si ma trezesc in camera mea.

            -Zana-Zorilor,am adus pana de cocolete.

            -Multumesc, draga mea! Acum, dorinta ta va fi indeplinita.

            Zana ia intr-o mana pana de cocolete, iar in cealalta bagheta si se roteste de trei ori in jurul meu.In acel moment pornesc intr-o calatorie de o zi, in jurul lumii.Dupa ce ma intorc,n-o mai gasesc pe nasa mea.

Compunere realizata de Cristiana Sava la Faza locala (pe scoala) a Olimpiadei de Limba si Literatura Romana , ianuarie 2011

4 Răspunsuri to “Alina si Zana Zorilor”

  1. Ceza Says:

    Multumim, Cris!
    Succes in toate!

    d-na Psatta

  2. Irina Ismail Says:

    Felicitari,Kiki! O compunere reusita cu o idee ambitioasa , deosebita!
    Asteptam si alte astfel de realizari.
    Irina

  3. teodorescu nicoleta Says:

    Bravo.Kiki!!!!Ai realizat o excelenta compunere si mi-a placut la nebunie.Sper sa castigi si la celelalte concursuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: